Buna!
Eu împreuna cu sora mea așteptam la fereastra căsuței noastre de pe vârful crestei de munte asteptam sa cada omătul alb ca o plapuma pe iarba uscata și ușor verzuie. Ningea ca in povesti, iar totul era alb in jur. Un aer ușor rece palpa ca o inima pe ghețari străvezii. Eu stăteam cu gândul numai la a construi un om de zăpada in semn de bucurie ca a nins așa mult. Căutam prin casa nasturi morcov fular iar sora mea caută prin pivnița bucăți de cărbuni si o oala.
Tata stătea lângă gâtul sobei pe un scaun admirând neaua care era afara, trăgând dintr-un trabuc gros, pe când mama croșeta botoșei si fulare pe care a tricotat unul si pentru omulețul de zăpada. Am început sa modelez un cap si un trunchi pentru acesta. După care sora mea a pus acele elemente pe care le-am găsit prin casa. Ieșise un omuleț drăguț si rotunjel. Părea unul din desenele animate. Cu ochii făcuți din nasturi sclipicioși, cu un nas ascuțit si portocaliu cu o gura cu un rânjet pana la urechi cu o pălărie pe căpușor si trăgând dintr-un trabuc ținându-l in brațul lui fragil minunat. I-am dat numele Frigulici era minunat însă sufletul îmi trăda zâmbetul de pe buze, știam ca acest omuleț o sa dispară intr-o zi.
Sper ca îți place si succes la concurs!
