Vicu se trezise de dimineață. Zăpada se grămădise în pervaze ca o fascinantă pisică de Angora și [...] calmul ei îl invita la mari excursii sufletești. Și cartea de pe noptieră, primită în ajun cadou, răsfăţându-și dedicaţia la vedere: «Bunului meu prieten și coleg Vicu Cutie, din partea mea, Sandu». [...] — Trebuie să-i fac și eu lui Sandu un cadou! Dar nu o carte. Ceva mai deosebit, mai acătării. Poate două cărţi. E doar ajun de An Nou. [...] Generozitatea, ca un zefir, umfla pe nesimţite pânzele imaginaţiei băiatului. [...] Ninge. Vicu își mișcă degetele picioarelor și la fiecare rotaţie, ca de pe un disc al norocului la Moși, cad în cascadă cadouri pentru Sandu: o curea de pantaloni și o curea de ceas, de pildă. Pantaloni are sigur. Dar ceas pentru eventuala curea? «Să-i dăruiesc un ceas?» E o idee. Incompletă însă. O să-i dea două... De ce nu? Pune mâna pe telefon. — Sandule, e ajun de An Nou! M-am gândit la asta de când m-am trezit. Nici prin minte nu-ţi trece... Ei, hai că-ţi spun... o să-ţi dăruiesc două ceasuri. Chiar astăzi vin eu la tine... — Două ceasuri?! Nu, imposibil, nu primesc! se aude în receptor vocea tăiată de emoţie a prietenului. Dar Vicu Cutie e generos. —De ce nu? las' să fie două. E mai bine așa! Și știi care? De la 10 la 12. Sunt exact două ceasuri! Pa! Închide telefonul. Afară ninge. În casă miroase a cozonac, e cald și bine. «Ce zi minunată! meditează Vicu. Simt că aș putea să-i dăruiesc mai mult bunului meu prieten. Chiar trei ceasuri. O să stau până la unu și – poate, de ce nu? – o să iau masa la el.»”



Redactează rezumatul textului citat. Pentru aceasta, vei avea în vedere: să formulezi ideile importante, dovedind înțelegerea textului; să prezinți evenimentele în succesiune logică; să utilizezi verbele la persoana a III-a, singular și la timpul prezent sau la perfect compus de la indicativ; să utilizezi cuvinte/grupuri de cuvinte care asigură legătura dintre idei; să respecți normele de ortografie și de punctuație.​