Ningea.Peste Câmpia Sorocii ningea încet, domol,agale.Și venea potopul cela alb de sus nu ca o ninsoare oarcare,ci ca o mare binefacere cerească,Fulgii mașcați și blânzi cădeau nu atât pe pământ,cât pe sărqcul suflet omenesc,pentru a-l mai îmbărbăta oarecum."Elei,Doamne,d-apoi cine și-o mai fi adus aminte și de noi?!" ,se mirau țăranii.Iar în vreme pomeneală.Iese lumea de se miră.Și sus în deal,și jos în vale.Iar din cer tot coboară,legănându-se a jale,legănându-se a dor, fulgi același numai unul și unul.O zi întreagă s-a mirat lumea,o zi întreagă a tot nins,ș-a foast o zi cum alta nu mai putea fi....
Continuă enunțurile: Țăranii se mirau de.... . Ninsoarea era o mare binefacere,deoarece... .
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că resursele disponibile v-au fost de ajutor. Pentru întrebări sau asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Ne bucurăm să vă revedem în curând și vă invităm să ne salvați în lista de site-uri preferate!
