Rezumat
Când ajunse la tovarășii săi, ci tot mai dormeau. Nu începuse, vezi, încă a se arăta albul zilei, atât de lungă fu noaptea, fiindcă voinicul îi oprise cursul, şi așa avu timp destul să colinde după focul care ii trebuia. N-apucă să aţâţe focul bine şi tovarăşii săi, deşteptându-se, ziseră: - Dară lungă noapte fu asta, măi vere! - Lungă, da, vericule, răspunse viteazul. Şi se umfla din foale ca să aprinză focul. Ei se sculară, apoi începură a se-ntinde şi a căsca, dară se cutremurară când văzură namila de lighioană lângă dânșii și un lac de sânge cât pe colo. Zgâiră ochii şi cu mare mirare băgară de seamă că capetele balaurului lipsesc, iară viteazul nu le cele ce pătise, de teamă să nu intre ură între dânşii, şi se întoarseră cu toţii în oraș.
​