Momița și oglinda În oglindă o momiță Chipul își văzu odată. La a sa tovărășiță Face semne şi-i arată, Zicând: „Uită-te, privește La acea caricatură, Cum se strâmbă, se sluțește, Parcă-i puhavă la gură. Vezi grimasuri ce întoarce... Eu, să fiu aşa de slută, Samă singură mi-aş face Și m-aş ocărî de ciudă. Dar cam sunt din surioare Vro trei-patru slutișoare Ca aceasta, și anume Pot pe nume a le spune". Nu mai cere trebuința, - I-au răspuns tovărășița, Căci, fără de înşirare, Adevărul de vei vrea, Noi suntem cam din născare Tot ca una, fata mea! Alexandru Donici. compunere pe baza fabulei dau ❤️ vă rog.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că resursele disponibile v-au fost de ajutor. Pentru întrebări sau asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Ne bucurăm să vă revedem în curând și vă invităm să ne salvați în lista de site-uri preferate!