Imaginea genezei nasterii lumilor în opera lui Mihai Eminescu, în special în poemul "Luceafărul" și "Scrisoarea I", reflectă concepții filozofice și mitologice. În "Luceafărul", creația lumilor devine un act cosmic, în care zeul Demiurg creează lumi și stele. Versurile lui Eminescu dezvăluie o viziune poetică asupra universului, combinând elemente mitologice și romantice. În "Scrisoarea I", poetul trasează o imagine apocaliptică a lumii, exprimând preocupări metafizice și critici sociale. Ambele opere surprind frumusețea și fragilitatea creației, ilustrând măreția și efemeritatea existenței umane în fața eternității
