1 Fragmentul de mai jos este un exemplu de argumentație desfăşurată, în secolul al XIX-lea, contra neologismelor: Pentru odihna sufletului său n-aş dori să mai vie Ștefan-vodă, chiar şi de ar fi cu putință. Ce ar face el pe un pământ unde n-a mai rămas urme de umbra lui măcar?... Vorba lui nu mai este limbagiul nostru... Strănepoții Urecheștilor, Dragomireștilor, Movileştilor i-ar zice în versuri, în ode şi în proză: „Eroule ilustru! trompeta gloriei tale penetrǎ animile bravilor romani de admirăciune grandioa- să şi neindefinisabilă pentru meritul neinvincibilităciunei tale!" - la care lucruri frumoase, deşi neintelijibile pentru dânsul, Ștefan-vodă, bietul! ar holba ochii lui cei înfricoşitori... şi s-ar culca iarăşi în mormânt... Textul este, desigur, parodic. A. Descoperiți în el neologismele epocii. (Alecu Russo, Cugetări) B. Arătați care dintre aceste neologisme sunt astăzi deja învechite, care apar în forme (fonetice sau gramaticale) ieşite din uz; de asemenea, ce forme nu au circulat, probabil, niciodată.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că resursele disponibile v-au fost de ajutor. Pentru întrebări sau asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Ne bucurăm să vă revedem în curând și vă invităm să ne salvați în lista de site-uri preferate!
