,,Nu împlinise încă opt ani. Era fata unui mic negustor de mărgele. [...] Zinica voia să ştie tainele lumii. îşi dorea să călătorească în ţinuturi fermecate și se gândea, în secret, că într-o zi o să fie mai presus de oricare om. lar tărâmul tuturor promisiunilor începea din marginea oraşului, unde era casa unei vestite vrăjitoare pe nume Tranca. Pentru că tot era zi de sărbătoare, iar tatăl ei stătea până târziu să-şi vândă mărgelele zinica a luat-o pe drumul bine ştiut, de cum s-a-nălţat soarele. Casa vrăjitoarei se ridica pe malul Bălții Albe şi, cu toate că era încă zi plină, lumina părea suptă de acoperişul cenuşiu, ca o movilă de scrum. [...] Zinica o luǎă încet pe lângă zidul alb, pipăindu-l ca şi cum ar fi fost din joacă. Era un zid normal, fără capcane. [...] Fereastra se deschise singură, ca şi cum o mână nevăzută ar fi împins-o dinăuntru. Se uită iarăşi în jur şi, după ce-şi trecu degetele prin părul ciufulit, se prinse cu amândouă mâinile de pervazul ferestrei şi, din câteva mişcări, fu în casă. [...] Uluită de lucrurile numeroase pe care le găsise în casa vrăjitoarei, uitând de teama de la-nceput, rǎscolea un cufăr mohorât, tapetat cu pânză mov. [...] Zinica vru să atingă hârtia colorată, când, în spatele ei, se auzi un glas supărat: - Cine eşti dumneata, coconiță nepoftită? I se aprinserǎ urechile, dar nu-şi pierdu cumpătul, ci se întoarse s-o privească pe femeia care-i vorbise. [...] - Bine te-am găsit sănătoasă, mamă Tranca! Sunt Zinica, fata mărgelarului de la Precupeţii Vechi. Am venit la dumneata ca să mă înveți drumurile vieţii. Vrăjitoarea, auzind-o, fu degrabă măgulitǎ' de felul în care i se adresase, înmuindu-se pe loc." ​ va rog frumos o idee principală și 3 secundare