Răspuns:
În textul "La Polul Nord", verbele la timpul prezent creează sugestia eternității prin exprimarea unei stări sau a unor fenomene naturale constante, care par să fie prezente în mod permanent și să se desfășoare într-un ritm continuu. Aceste verbe dau impresia că ceea ce este descris este o realitate constantă și incontestabilă, contribuind astfel la atmosfera de stabilitate și veșnicie asociată cu polul nord.