În cazul lui Constantin Brâncuși, relația cu maestrul său, Auguste Rodin, a fost un element definitoriu în evoluția sa ca artist. Deși Brâncuși a fost inițial influențat de stilul lui Rodin, el a avut curajul și determinarea de a-și găsi propria voce artistică distinctă.
Alegând să se distanțeze de stilul maestrului său și să exploreze forme și idei noi, Brâncuși a reușit să creeze opere remarcabile care au revoluționat arta modernă.
”Astfel, relația maestru-discipol poate fi un catalizator pentru dezvoltarea unui stil artistic propriu, dar numai dacă discipolul își păstrează integritatea artistică și își asumă riscul de a îndrăzni să fie diferit. La Brâncuși, această relație l-a motivat să își urmeze propria cale artistică, ducând la creația unor opere remarcabile și inovatoare care îi definesc legacy-ul în istoria artei”.
