Există în poezie câteva elemente ale naturii care sunt descrise ca și cum ar fi persoane, pe care poetul le personifică, pentru a crea o atmosferă mult mai vie și mai vibrantă. Astfel:
- E un gerul amar, cumplit - fiind prezentat ca având trăsături umane, cum ar fi asprimea.
- Luna își aprinde farul tainic - ca și cum ar fi o ființă care are nevoie de lumina lămpii
- Crivățul pătrunde, scoțând note îngrozitoare - vântul fiind descris ca având mișcări ascunse, ca și cum ar fi o persoană care se strecoară, și scoate șuierături puternice.
Aceste expresii au fost folosite de poet pentru a personifica natura, la intensificarea emoțiilor și la ilustrarea puterii naturii în timpul iernii.
