Citeşte următorul fragment:
Nu-mi amintesc cu exactitate prima întâlnire cu părintele Nicolae Steinhardt, dar ea s-a întâmplat cândva în anul
1985.
Unul dintre elementele care m-au apropiat concret de el a fost acela că în perioada respectivă, ca seminarist
,
îl
ajutam
pe profesorul de limba şi literatura română la biblioteca
Seminarului Teologic din Cluj-Napoca
şi
acest lucru
i-a stârnit interes părintelui, fiindcă avea nevoie de sprijin la biblioteca mănăstirii. Aşa se face că, începând din vara
lui 1986, am ajuns să-l
ajut, după putințele
mele de atunci
,
să reorganizeze câteva fonduri de carte ale
biblioteci
Mănăstirii Rohia.
Întâlnirea mea cu el s-a făcut treptat, nu extraordinar; mult mai târziu am conştientizat sentimentul că-l cunosc
dintotdeauna. Totuşi
, „
descoperirea" lui s
-
a produs
pe
parcursul întâlnirilor la activitățile din bibliotecă, iar
lectura
câtorva dintre cărțile lui am făcut-o abia după ce l-am cunoscut
ca om. Cred că a fost mai bine că l-am cunoscut ma
întâi ca om, faţă către faţă, în comportament, chiar din lucrurile mici și abia apoi am realizat personalitatea lânga
care mă aflam. Contextul întâlnirii a fost aşadar firesc
, neanunțat din timp, iar descoperirea personalității sale sa
desfăşurat permanent, fără să am, acum, decât pretenția că l-am cunoscut
,
totuşi
, destul de puțin.
"Sistemul de lucru” al părintelui Nicolae în biblioteca mănăstirii era unul extrem de îngrijit. Avea o atenție faţă de
carte şi faţă de bibliotecă cum n-am întâlnit la nimeni, nici înainte şi nici după aceea. Fiind perfecționist în viaţă, se
comporta la fel şi în bibliotecă. Acest fel de a fi izvora din ființa lui. Totul era extrem de bine rânduit. Muncise foarte
mult la bibliotecă, o fișase aproape integral, o aranjase tematic şi, practic, se identifica cu ea. În ultimii ani, era
din
ce în ce mai bolnav, lucra doar câteva ore pe zi, la bibliotecă și numai vara. Foarte rar
lucra iarna, eventual
ducându-şi câteva cărți în chilie. Era extrem de conştiincios în a-şi încheia munca. [...]
Atenţia faţă de carte se manifesta în moduri foarte diverse. A avut grijă să completeze întreaga colecție a revistei
Magazin istoric, solicitând redacției completarea numerelor lipsă din biblioteca Rohiei. La fel a făcut cu numerele
lipsă din revistele teologice, pe acestea îngrijindu-se să le și compacteze. Sau: era foarte nemulțumit de faptul că
nu avea rafturi potrivite pentru revistele de cultură care aveau format înalt, astfel încât acestea, compactate, să
poată sta pe verticală, după regulile biblioteconomiei. [...]
L-am întrebat cum se citește o carte. Și mi-a spus: „Cu creionul în mână". „Bine", i-am zis, „înseamnă că se
subliniază şi se notează pe carte?". A răspuns prompt: „Nu! Ci ideea pe care ai găsit-o sau citatul care-ți place le
copiezi cu creionul pe o coală separată, care îți va rămâne şi, eventual, devine fişă".
Ştefan Iloaie, „Părintele Nicolae: omul credinței trăite", în N. Steinhardt în evocări, ed. îngrijită de Florian Roatis
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la textul
dat.
1. Indică sensul din text al secvenței i-a stârnit interes.
2. Menționează momentul în care începe colaborarea autorului cu părintele Nicolae, utilizând informațiile din textul dat.
3. Precizează modul de lucru al părintelui Nicolae, justificându-ți răspunsul cu o secvenţă semnificativă din textul dat.
4. Explică motivul pentru care părintele Nicolae se adresează redacției revistei Magazin istoric.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o atitudine a autorului faţă de părintele Nicolae Steinhardt, aşa cum reiese din textul dat.
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă este importantă sau nu
atenția în cadrul desfășurării unei
activități, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din
volumul N. Steinhardt în evocări
, cât şi la experiența personală sau culturală.
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
- formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuție, enunțarea şi dezvoltarea corespunzătoare a doua
argumente adecvate opiniei şi formularea unei concluzii pertinente;
​