In Hronicul Varstelor , autorul incearca o introspectie in sine insusi prin transpunerea in copil a adultului de acum ;incearca sa se autoanalizeze explicand , pe masura ce se descopera , toate gandurile si trairile absolut autentice , la adevarata lor intensitate..
Copil fiind, se descopera ca diferit de ceilalti, un copil pentru care tacerea devine un anturaj pe care-l adora si langa care isi gaseste echilibrul.
Copilul Lucian Blaga, pentru ca despre sine este vorba, asociaza rostirea cuvintelor cu maturizarea , maturizare pentru care el nu se simte inca pregatit!
Inteligenta lui cu mult peste medie, este asumata de sine si constientizata intr-o forma pe care el insusi o descopera ca fiind un avantaj pe care ceilalti nu par sa-l inteleaga.
Desi este al 9 lea copil , Lucian Balga, nu duce lipsa de atentie si se simte inconjurat de grija si atentie, marcand vina pe care o simte cand o descopera pe mama sa extrem de ingrijorata pentru lipsa lui de cuvinte!
Tacerea pentru Lucian Blaga, este o forma de comunicare cu universul, la care el se raporteaza si pe care vrea sa-l inteleaga.
Dupa o lupta cu sine , hotaraste sa rupa tacerea, dand glas cuvintelor care mai tarziu se vor transforma in adevarate instrumente ale vorbirii poetice!
