Ulița copilăriei este strada ce trece prin fața casei unde autorul a copilărit, până la anii liceului, alături de părinți și bunici.
Ulița este locul drag la care Ionel Teodoreanu se raportează la fiecare vârstă. O percepe imensă în copilăria timpurie și din ce în ce mai neînsemnată spre adolescență.
Copil mic fiind, care abia începuse să meargă își dorea să ajungă să iasă din curte, dar nu putea decât să o admire din interior. Apoi mai măricel când pleca singur spre școală o percepea cu drag, apreciind-o, nu o mai percepea ca având lucruri de ascuns când crescuse și se obișnuise cu ea, îi era familiară.
Apoi părăsește casa părintească pentru a-și urma cursurile liceale și, revenind adult, ulița nu mai pare nimic din ceea ce știa el.
Ulița copilăriei este percepția asupra locurilor copilăriei fiecăruia dintre noi. Copii fiind totul ni se pare imens, mirific și cu cât creștem locurile devin mai monotone, vârsta nu ne mai oferă motivația de a descoperi lucrurile minunate din jur.
Cam asta este pe scurt :)
