"Omul, trestie gânditoare", semnifică însăși modalitatea abordării vieții de către om.
Astfel, precum trestia, omul este înrădăcinat culturii și educației căreia i-a fost supus în vremea formării.
"Miscarea" unduioasă a crengilor trestiei, la cea mai mică adiere a vântului, semnifică "unduirea" omului sub diverse presiuni la care este supus de-a lungul vieții sale (propriilor gânduri, situațiilor, experiențelor, evenimentelor, etc..).
Omul, precum trestia, dacă nu s-ar undui, ar putea fi distrus, însă miscarea unduitoare îl ajută, ca și pe trestie, să rămână înrădăcinat propriilor valori. Diferența dintre cei doi este aceea că omul "gândește".
