Miruna Andrei și Mihai mergeau spre munte împreună. Erau entuziasmati gandindu-se la frumoasa călătorie ce ii aștepta. Cărarea șerpuită trecea pentru pădure și se îndrepta spre baza munților. In depărtare se zăreau piscurile semețe pline cu zăpadă. Copiii mergeau veseli pe cărare, dar nu vorbeau, ci ascultau sunetele vântului printre copaci. Erau uimiți de cântecul sublim al acestuia. Ei se așteptau să aibă o zi plină de distracție, dar au avut mai mult decât atât. Seara ei se întorceau gânditori acasă, meditând la momentele de pace pe care le-au avut în natură.