Într-o după-amiază însorită, o rândunică mi-a zis o discuție dintre un fluture si o narcisa.
-B-bună frumoasa floare! se balbai un fluture ratacit.
-A, bună fluturasule! Ce cauti de unul singur pe aici? îl întrebă narcisa politicos.
-Păi am pornit in cautarea unui camp plin de flori colorate si miresmate ca sa ma pot bucura si eu de o primăvară minunată.
-Aha, spuse floarea increzatoare. Atunci, nu fi timid!Caci eu sunt Narcisa, o floare primitoare! Dacă vrei, poti sta pe petalele mele fine! Te primesc cu drag!
- Multumesc mult, dragă Narcisă! Nicio floare de pe aici n-a vrut sa ma primeasca. Dar tu m-ai primit, chiar si cand aripile mele nu mai au putere deloc.
-Cu mare drag! Ia loc! Sigur esti ostenit. Poti sa iei suc de nectar, cred ca esti si înfometat.
Multumesc! Îti sunt dator! In fiecare zi, eu pot sa stau cu tine si sa iti țin de cald. Mmmmm... Ce parfum ai! Si petalele tale sunt asa de fine si de moi, ca ma pot culca.
-Multumesc, dragă fluturas! Aripile tale fragile și multicolore ma fac sa zambesc in fiecare zi.
Astfel, Narcisa Parfumată si Fluturele Curcubeu au devenit cei mai buni prieteni din crângul acela.
Sper ca te-am ajutat!
