In prima stofa, eul liric apare sub ipostaza insigurrstului, intr-o lume pustie si moarta:”stam singur in cavou/si era in vânt “.Conditia tragica a poetului domnat din cauza imposibilității comunicării cu lumea exterioara se accentuează in a doua strofa.Prima secvența poetica descrie lumea exterioara prin termenii: sicrie, cavou m, flori , funerar, din câmpul lexico-semantic al morții.Cadrul spațiul apăsător, sufocant in care eul liric se simte claustrat este Înfățișat printr-o enumeratie de elemente ale decorului funerar:”metafora “sicrie de plumb”, oximoronul “ flori de plumb” si inversiunea “funerar veșmânt”.Mediul claustrat al cavoului simbolizează neputința depășirii propriei condiții,văzută ca o sursa de suferința ce atacate întreaga lirica bacoviană .In sinistrul cavou al singurătății își face apărută vantul ce produce stridente acustice “ scărițau coroanele de plimb” si senzația de rece, cu rolul de amplifica ideea de moarte si sfârșit inevitabil.
