Omul şi pasărea de Ion Creanga Omul treiera grăunte; Păsărica mi-l zări Şi, zburand pe lângă dânsul, Incepu a ciripi: - Omule, tu ai grăunţe Cu grămada-n sura ta; Dă-mi vreo câteva şi mie, Ca să ies din iarna grea. - Păsărică, zise omul, Hai, culege cât pofteşti, Dar apoi, la primăvară, Tu cu munca să-mi plăteşti. Când omizile-n grădină, Vor manca frunze şi flori, Tu să zbori din creangă-n creangă, Să le strângi, să le omori. Astfel zise gospodarul, Păsărica se-nvoi, Elii dete grăuncioare, Ea omizile starpí.
Vă mulțumim că ați ales să vizitați platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că resursele disponibile v-au fost de ajutor. Pentru întrebări sau asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Ne bucurăm să vă revedem în curând și vă invităm să ne salvați în lista de site-uri preferate!
