Starea eului liric, în poezia de mai sus, este de empatie față de florile fagile, dar totodata grațioase, ce îi aduc aminte de marea lui iubire. Prin metafora "Lacrimi de înger" poetul surprinde o conexiune cu divinitatea, dar reprezinta și bunătatea, frumusețea și puritatea vieții. Versul " Floarea piere, viața trece" ne transmite ideea că, odată ce aceste flori ar disparea, viața nu ar mai avea sens. În plus, faptul că florile ii amintesc de iubita sa ne poate spune despre eul liric cât de mult o prețuiește, distanțarea de aceasta reprezentand pentru el sfarsitul vieții.
