Ma lovesc valurile cu putere iar apoi se duc cu ele la mal toate gandurile rele. Raman in apa marii incalzita de soare, simtindu ma mai calm decat niciodata. Ridic capul catre cer, admirand pescarusii maiestrii, dorind sa pot zbura si eu alaturi de ei.
Deodata, glasul prietenului meu ma trage din visul pe care il aveam. Mi a spus sa ies din apa, deoarece ceilalti voiau sa plecam. Aceasta este o amintire dulce care imi aduce aminte de apa sarata a marii si tot timpul petrecut la costinesti alaturi de amicii mei.
scuze,atat am putut sa scot din mine la ora asta:))) sper ca te am ajutat!