Ne apropiasem de acea cusca si in ea era un biet iepuras salbatic care incerca sa iasa din locul stramb in care se afla. Tata s-a intins dupa iepure si, dupa cateva incercari simultane a reusit sa-l scoata nevatamat. L-am dus la noi in cort pentru a-l inveli intr-un prosop, fiind foarte rece pe timp de seara. Am hotarat impreuna cu parintii mei ca nu-l vom pastra pentru ca totusi este un animal salbatic care are nevoie de libertate. Insa, cat timp vom sta pe munte, il vom tine cu noi pentru a-l hrani si a ne asigura ca este sanatos. Am fost foarte fericita pentru ca am o familie intelegatoare cu animalele si care ajuta fiintele la nevoie. Ma invata ca este bine sa ajuti cand poti, mai ales ca in situatia data nu mai era nimeni care sa-l scoata pe bietul iepure din stransoare. A fost o intamplare cu un final fericit si care imi reaminteste de fiecare data cum un gest mic poate contribui la dezvoltarea noastra ca si fiinte umane.
