Acum băiatul se afla sub cireșul de
lângă poarta grădinii și văzu cum, începând de
la vârful vârfului, cireșul se acoperă cu brumă
albă. Dar frig nu se simțea. Iar bruma se întindea
stăruitoare, fără lăcomie, de neînlăturat însă şi,
ajunsă la poale, se întoarse cu altă putere spre
vârf, cuprindea mereu mai groasă creangă cu
creangă. Băiatul alergă câțiva pași înapoi. Muzica
ce ați ascultat-o cu el se desfăcu în acorduri lungi
de orgă şi, întorcând capul, micul Cantemir zări
în stânga, acolo unde era Polul Nord, un cub
de gheață verde, mult mai limpede ca apa. La o
măsuță de sticlă, cu picioare de aur, răsucite la
capetele de jos, Andersen, cu fața lui prelungă
şi bună, scria poveşti, în timp ce foaia de hârtie
acoperită cu rune negre era luminată de un
sfeşnic cu flacără rece. Lângă el se afla orga de
sticlă la care cânta o laponă mică, mică. Degetele
ei pluteau pe clape, ușoare ca aburul aurorei
boreale; avea plete negre și breton retezat chiar
deasupra sprâncenelor;


O propoziție care sa descrie tot fragmentul
Va roggg
Dau coroana!!