Răspuns:
Muzica absolută (uneori muzică abstractă) este muzica care nu este în mod explicit "despre" ceva, în contrast cu muzica programatică, este non-reprezentațională.[1] Ideea de muzică absolută a fost dezvoltată la sfârșitul secolului al XVIII-lea în scrierile unor autori din romantismul timpuriu german, cum ar fi Wilhelm Heinrich Wackenroder, Ludwig Tieck și E.T.A. Hoffmann, însă termenul nu a fost inventat până în 1846, când a fost folosit pentru prima dată de către Richard Wagner, într-un programpentru Simfonia a IX-a de Beethoven.[1][2]
O idee conexă a unor compozitori din secolul XIX, dar de multe ori contestată, considera muzica absolută drept o formă de divinitate în sine, ce putea fi evocată prin muzică.
Ideile estetice care stau la baza dezbaterii muzicii absolute sunt legate de estetica dezinteresării al lui Kant din Critica puterii de judecare, ce a condus la numeroase argumente, printre muzicieni, compozitori, istorici și critici de muzică.
