Un prim argument îl reprezinta existența eului liric , care are mărci gramaticale specifice : punctele de suspensie , verbele și pronumele la persoana a 1 (mine , m-a luat , m-a băgat) , și interogația de la finalul poeziei. Un al doilea argument îl reprezintă folosirea monologului ca mod de expunere cu ajutorul căruia poetul își exteriorizează gândurile , ideile și sentimentele in mod direct
