Steven mesterea la mașina timpului de aproximativ doi ani de zile. Cu toate ca uneori era vădit obosit și nervos pentru ca lucrurile evoluau într-un mod lent, acesta n-a renunțat niciodată la visul lui. Dar iată ca intr-o buna zi, mașina era pregătită pentru o trimitere în timp . Pentru că eram super entuziasmat, i-am spus ca vreau sa fiu primul om, care a șansa de-a călători în timp. Steven a fost încântat de idee. Acum rămăsese doar sa stabilim anul teleportarii. Întrucât erau anumite momente din trecutul meu, care au însemnat foarte mult pentru mine, am decis să mă întorc în urmă cu cinsprezece ani. M-am așezat frumos în mașină, iar în două secunde eram deja în altă parte, doar ca nu unde îmi dorisem. Nu-mi venea a crede, eram în perioada în care părinții mei erau adolescenți. Erau atât de frumoși și fericiți împreună. Nu-mi părea rău de încurcătură, pentru ca în acest fel am ajuns sa-i cunosc mult mai bine, sa le aflu pasiunile din tinerețe, temerile, bucuriile. Fără sa le spun, cine sunt eu, ne-am împrietenit destul de repede. Nu-mi venea a crede, ca avem atâtea lucruri în comun. Mi-a părut rău, când a trebuit sa mă întorc în prezent . Nici acum nu le-am povestit părinților despre escapada mea, cu toate că erau destul de surprinși pentru ca știu atâtea lucruri despre trecutul lor.
